28 august 2016

Munții Oașului: prima tură solo

BY Bianca Dărăban IN , , No comments

     Pot să număr anii de când mi-am dorit o tură solo la munte, să îmi fac eu traseul, să văd cum mă descurc, ce probleme aș putea întâmpina și în final să găsesc un răspuns la întrebarea aceea ”Oare eu pot să fac asta?” Răspunsul a fost mai simplu decât m-aș fi așteptat.

Am ales un traseu ușor, relativ aproape de Satu Mare, Vf Pietroasa (1200 m) din Munții Oașului.
    Cu o seară înainte nu știam dacă să plec sau nu, prognoza nu era grozavă și în mintea mea se jucau niște filme de toată coma, prefer să nu îmi aduc aminte :)).
Ceasul sună necruțător la 6 dimineața, afară plouă, verific prognoza și mă pun înapoi în pat, mai merge încă vreo 2 ore de somn.
     La 10:30 sunt la ușa microbuzului care mă duce la Negrești Oaș și de aici Cel de Sus cu mila.
Aveam aprox 10 km de asfalt (până la Luna Șes) până să ajung în pădure așa că mintea mea era stresată pentru faptul că am pornit târziu și nu voi ajunge ultimul microbuz Negrești Oaș  - Satu Mare.

     La 11:30 sunt la intrarea în traseu și nici bine nu imi termin de aranjat rucsacul în spate că se oprește o mașină care se oferă să mă ducă aproape tot drumul asfaltat. Nici nu apuc să mai gândesc și sunt deja în mașină. Domnii nu erau nimeni alții decât proprietarii Pensiunii Ivan (multumesc frumos). M-au scutit de aprox 9 km de asfalt așa că de aici totul merge ca pe roate. Traseul urcă ușor până la Luna Șes, trece de mănăstire și ajunge la viitoarea pârtiede ski.


     Traseul e foarte bine marcat așa că nu am avut probleme în ceea ce privește drumul (cu 1 singură mini-rătăcire). Traseul este destinat atât pentru drumeți cât și pentru cicloturism.
Odată ce se ajunge la telecabină drumul cotește la dreapta prin pădure pe un drum forestier. Sunt singură în comuniune cu toată natura și mă rog să nu apară un câine :)). 
     Pe nerăsuflate ajung în Poiana Boroș, aici pierd puțin marcajul dar îi dau de capăt ceva mai târziu. Practic de aici începe urcușul propriu-zis, până acum a fost doar plimbare :)).
Urc mai bine decât mă așteptam și odată traversată pădurea ies în golul alpin de unde se vede vârful.
     

     Nu putea să fie fără palpitații când toată liniștea locului e perturbată de un lătrat de câine, exact ce nu doream, partea funny era că se auzea lătrat dar nu se lăsa văzut. Pe când se termină lătratul se aude zgomot de motocicletă, acum știu sigur că nu sunt singură pe aici. Pe măsură ce înaintez văd mișcare pe vârf și cineva îmi face cu mâna (dar sigur nu ne cunoaștem :)) ).
     Sfinxul Oașului e tot acolo ca și data trecută așa că mă bucur sa îl salut :)).


    Într-un final atac și vârful dar nu apuc să ma bucur căci niște domni cu motociclete intră la povești cu mine. Sunt din Ungaria și cum nu au munți pe acolo se ”distrează” pe la noi. Erau fără nicio hartă la ei și veneau de la Firiza. 
     Pe cât de mult mi-aș fi dorit să fiu singură pe atât de puțin am fost..am avut parte de 9 ”prieteni” :)).
    Peisajul e același în schimb îmi era dor de el.. Traseul pe retur se desfășoară foarte rapid, băieții au zis că vor să bea bere așa că s-au oferit să mă ducă și pe mine. Nu era ceea ce vroiam dar așa s-a întâmplat. Am fost din nou scutită de cei aprox. 10 km de asfalt :D.
     Ploaia nu a întârziat să apară dar până s-a gândit să toarne cu găleata eu eram deja în mașină în drum spre Satu Mare.

Happy end!

Data: 16,07,2016
Participanți: solo
Localizare: Munții Oaș
Traseu:  triunghi albastru
Distanță: 16,7 km
Diferență de nivel: +/- 960 m
Timp: aprox 7 ore


0 comentarii: