28 august 2016

Munții Oașului: prima tură solo

BY Bianca Duţă IN , , No comments

     Pot să număr anii de când mi-am dorit o tură solo la munte, să îmi fac eu traseul, să văd cum mă descurc, ce probleme aș putea întâmpina și în final să găsesc un răspuns la întrebarea aceea ”Oare eu pot să fac asta?” Răspunsul a fost mai simplu decât m-aș fi așteptat.

Am ales un traseu ușor, relativ aproape de Satu Mare, Vf Pietroasa (1200 m) din Munții Oașului.
    Cu o seară înainte nu știam dacă să plec sau nu, prognoza nu era grozavă și în mintea mea se jucau niște filme de toată coma, prefer să nu îmi aduc aminte :)).
Ceasul sună necruțător la 6 dimineața, afară plouă, verific prognoza și mă pun înapoi în pat, mai merge încă vreo 2 ore de somn.
     La 10:30 sunt la ușa microbuzului care mă duce la Negrești Oaș și de aici Cel de Sus cu mila.
Aveam aprox 10 km de asfalt (până la Luna Șes) până să ajung în pădure așa că mintea mea era stresată pentru faptul că am pornit târziu și nu voi ajunge ultimul microbuz Negrești Oaș  - Satu Mare.

     La 11:30 sunt la intrarea în traseu și nici bine nu imi termin de aranjat rucsacul în spate că se oprește o mașină care se oferă să mă ducă aproape tot drumul asfaltat. Nici nu apuc să mai gândesc și sunt deja în mașină. Domnii nu erau nimeni alții decât proprietarii Pensiunii Ivan (multumesc frumos). M-au scutit de aprox 9 km de asfalt așa că de aici totul merge ca pe roate. Traseul urcă ușor până la Luna Șes, trece de mănăstire și ajunge la viitoarea pârtiede ski.


     Traseul e foarte bine marcat așa că nu am avut probleme în ceea ce privește drumul (cu 1 singură mini-rătăcire). Traseul este destinat atât pentru drumeți cât și pentru cicloturism.
Odată ce se ajunge la telecabină drumul cotește la dreapta prin pădure pe un drum forestier. Sunt singură în comuniune cu toată natura și mă rog să nu apară un câine :)). 
     Pe nerăsuflate ajung în Poiana Boroș, aici pierd puțin marcajul dar îi dau de capăt ceva mai târziu. Practic de aici începe urcușul propriu-zis, până acum a fost doar plimbare :)).
Urc mai bine decât mă așteptam și odată traversată pădurea ies în golul alpin de unde se vede vârful.
     

     Nu putea să fie fără palpitații când toată liniștea locului e perturbată de un lătrat de câine, exact ce nu doream, partea funny era că se auzea lătrat dar nu se lăsa văzut. Pe când se termină lătratul se aude zgomot de motocicletă, acum știu sigur că nu sunt singură pe aici. Pe măsură ce înaintez văd mișcare pe vârf și cineva îmi face cu mâna (dar sigur nu ne cunoaștem :)) ).
     Sfinxul Oașului e tot acolo ca și data trecută așa că mă bucur sa îl salut :)).


    Într-un final atac și vârful dar nu apuc să ma bucur căci niște domni cu motociclete intră la povești cu mine. Sunt din Ungaria și cum nu au munți pe acolo se ”distrează” pe la noi. Erau fără nicio hartă la ei și veneau de la Firiza. 
     Pe cât de mult mi-aș fi dorit să fiu singură pe atât de puțin am fost..am avut parte de 9 ”prieteni” :)).
    Peisajul e același în schimb îmi era dor de el.. Traseul pe retur se desfășoară foarte rapid, băieții au zis că vor să bea bere așa că s-au oferit să mă ducă și pe mine. Nu era ceea ce vroiam dar așa s-a întâmplat. Am fost din nou scutită de cei aprox. 10 km de asfalt :D.
     Ploaia nu a întârziat să apară dar până s-a gândit să toarne cu găleata eu eram deja în mașină în drum spre Satu Mare.

Happy end!

Data: 16,07,2016
Participanți: solo
Localizare: Munții Oaș
Traseu:  triunghi albastru
Distanță: 16,7 km
Diferență de nivel: +/- 960 m
Timp: aprox 7 ore


27 august 2016

Dubrovnik: unde marea îmbrățișează o cetate

BY Bianca Duţă IN , , , No comments


     După ce am bătut la propriu riviera muntenegreană, ne mutăm în țara vecină, Croația e paradisul ideal în orice colțișor și îți oferă peisaje de neuitat. După ce în prima parte a zilei am vizitat Golful Kotor, după-masă ne delectăm într-una din cele mai frumoase cetăți de pe țărmul Mării Adriatice: cetatea din Dubrovnik.
     Pentru cine nu știe Dubrovnik are norocul să ”găzduiasă” cea mai frumoasă cetate de pe țărmul Mării Adriatice. Construcția cetății din Dubrvnik a început încă din sec VII. Perioadă sec VII este cunoscută ca fiind perioada migrațiilor când locuitorii Epidaurumului au migrat pe una din insulele Coastei Dalmate și au întemeiat orașul Ragusa, orașul fiind denumit Dubrovnik abia în anul 1918.
     Cetatea s-a păstrat foarte bine de-a lungul timpului astfel că toate obiectivele din interiorul cetății pot fii văzute și astăzi. Nu ai cum să nu remarci stilul venețian, o groază de biserici, cafenele, străduțe pavate și taverne. Cetatea din Dubrovnik este printre singurele cetăți din Europa căreia zidurile i-au fost păstrate intacte.
     Toată cetatea este înconjurată de ziduri puternice de 25 de m iar una din lucrurile frumoase care nu le poți face într-o altă cetate este să te plimbi pe acestea. Da, poți să te plimbi pe aceste ziduri, sunt mai mult decât sigură că peisajul e magnific asta dacă scoți din buzunar (numai) 20 euro.
     Eu am ales varianta pe jos și nu pe ziduri dar am rămas profund impresionată.

Intrarea în cetate se face pe Poarta Pile iar până la poartă se merge pe un pod de piatră, poarta este ”păzită” de statuia Sf. Blasie, care este și patronul orașului.


     Odată intrat în cetate dai de celebra Stradun, un bulevard de marmură bătut de miile de turiști care vizitează cetatea fiind și principala stradă a orașului vechi. Aici simți că te întorcii înapoi în timp, undeva prin 1460 :D.

     De pe artera principală a orașului se poate ajunge la toate obiectivele turistice din cetate:

*Fantâna lui Onofrio, una din cele mai frumoase obiective turistice. A fost construită în 1438 ca parte a unui sistem de alimentare cu apă. Fântâna a fost puternic deteriorată în urma cutremurului din 1667 azi putându-se vedea doar 16 sculpturi din care țâșnesc apă.

*Turnul Clopotului situat în capătul celebrei Stradum este cunoscut datorită unor mici statuete de culoare verde care lovesc clopotul în fiecare oră. Eu nu am prins momentul așa că next time stăm la pândă :P.


*Portul vechi al cetății este unul din locurile care nu ai voie să le ratezi. Aici e locul unde te poți așeza și poți să privești și să privești din nou




     Din portul vechi pașii te călăuzesc mai departe la Fortul Sf. Ioan iar de acolo ajungi la far, aici poți să vezi cel mai bine cum marea...îmbrățisează o cetate.


   De aici poți doar să te întorci, străduțe misterioase, o biserică pentru un moment de liniște sau o poză dintr-o altă perspectivă.





     Desigur că mai sunt și alte obiective de vizitat, unele mai importante, alte mai puțin importante însă atmosfera e una frumoasă...parcă ai vrea să rămâi să te pierzi pe fiecare străduță.
     Ca și aglomerație cred că e pliiin tot timpul dar face parte din farmecul ei :).
Ne vedem în Omis!

Citește și:


    

11 august 2016

3 zile în paradisul Croației

BY Bianca Duţă IN , , No comments


     Perioada: 29 mai - 1 iunie 2016
     Puncte forte: Dubrovnik, insula Bol, Split, Trogir

     După ce v-am prezentat cele 5 motive pentru care m-am îndrăgostit pe loc de Muntenegru am zis să trecem la fapte și mai serioase și să admirăm cel mai frumos apus, să ne punem picioarele la încercare în cea mai frumoasă cetate și să facem o excursie pe una din cele mai frumoase plaje din Croația.
     După ce vizităm în fugă Golful Kotor, trecem granița, schimbăm moneda și ne trezim în Dubrovnik, orașul unde marea îmbrățișează o cetate si văzând cum o îmbrățișează cred că o și sărută :P. 
Ziua următoare Croația ne arată una din frumoasele ei insule cu celebra plaja Zlatni Rat și portul Bol, care parcă e rupt din poveste. Ghici ciupercă ce insulă e? :))
     Dacă tot am bătut drumul o oprire la Omis e absolut necesară iar cetatea îmi trăgea cu ochiul de câte ori treceam pe lângă ea, așa că într-un final am cedat :)).
     Drumul spre casă nu e deloooc monoton, scurta vizită în Split si Trogir, mi-au arătat frumusețea orașelor vechi de odinioară..străduțele înguste și pavate, clădirile vechi și turnurile pe care iți dorești să le urci pe scări înguste și panoramele care te fac să exclami câte un ”woow„ la fiecare pas, te fac doar să îți promiți că într-o zi te vei întoarce.

   
Citește și: