31 mai 2010

Prima iesire cu bicicleta- 29 mai 2010

BY Bianca Dărăban IN , No comments



Daca ma gandesc bine, nu mai stiu de cand nu am fost cu bicicleta si recunosc ca imi era dor.Saraca mea bicicleta statea in beci ruginita, plina de praf si uitata de lume.

Demult vroiam sa merg dar, nu aveam cu cine.
Marius de multe ori venea la mine cu bicicleta pana cand am zis ca s-ar putea face de o tura, evident in weekend ca doar peste saptamana avem de invatat (vine Bac-ul).

Si iata ca se face sambata, 29 mai 2010. Dimineata repetitii cu chitara si ramasesem ca dupa ce ajung acasa il sun sa umflam rotile.

Pe cand ajung acasa, Marius instalat la mine se juca cu fratele meu, Mirel, "Nu te supara frate!". Si vine vestea buna: roti umflate si bicicleta curata numai buna de o tura. (Asa prieten sa tot ai).

Si ajungem sa pornim in minunata tura si ne gandim sa mergem pana la padurea Noroieni. Drum anevoios...plin de camioane si tiruri pana sa ajungem in padure. Uneori ma gandeam cine sunt eu sa ma pun cu ditamai dinozaurii strazilor care claxonau ca descreieratii si atunci cand nu era cazul doar pentru ca au vazut o fata pe bicicleta...In fine, asta-i Romania.

Ne ratacisem unpic...dar s-a remediat rapid problema:D.




Si ajungem in padure si incep sa simt acel miros placut de iarba si lemn si soc si intepaturi de tantari care aveam impresia ca s-au facut mai mari decat anul trecut.
Imi era dor de acele vremuri.

Si mergand noi agale pe mijlocul strazii cum ne place de altfel si bucurandu-ne de frumusetile padurii dintr-o data se aude un "POOC"...ce sa fie ce sa fie...se rupe lantul de la bicicleta mea =)). Se intoarce Marius, se uita si nu stie ce sa faca: sa se enerveze sau sa rada; nu mai e cazul sa spun ca eu deja eram pe jos.In final alege sa rada :)).

Ce-i de facut? Ideea era sa scapam de bicicleta mea si totusi sa ajungem unde ne-am propus:zona de agrement Noroieni. Si ne vine minunata idee s-o legam in padure. Fara lant la ea nu prea sunt sanse s-o fure. Dupa ce masuram copacii (Marius stie de ce :P) zis si facut.

Ajungem la concluzia ca eu merg pe jos si Marius merge repede sa vada cat mai este pana la zona de agrement(mai erau aprox 200m).

Ajungem si la destinatie...o multime de ciclisti pe acolo cu echipamente serioase. Peste tot teren privat..ne gasim si noi o "banca" si ne bucuram de soare:D.

Eu, personal, inca nici acum nu am inteles cum am putut merge fara nimic la noi: fara APAAAAAA, fara mancare..Ce aveam la noi era doar cheile de la casa si telefonul lui Marius.

Era acolo lume care isi potolea apa cu apa si bere si noi salivam :)). Un lucru invatat pentru data viitoare:multaaaaa apaaaa:P.

Si pe cand stateam asa de bine la soare realizam ca totusi trebuie sa pornim pe jos acasa (aici ma refer la mine).



Venind pe jos...

Si pornim agale, Marius pe bicicleta, mai alergand si tot asa...pana si Marius se hotareste sa sufere alaturi de mine si vine pe langa bicicleta. (Asa prieten sa tot ai). Multumesc ratusca!!!


Si dupa 2 ore de mers pe jos....trecand pe langa dinozaurii strazilor si claxonandu-ne si toata lumea uitandu-se la noi de parca veneam de pe alta lume..ajungem acasa si bem apaaaaa :P ca apoi sa aflu ca Marius nu mancase nimic toata ziua:(.


Ne asteapta o cina pe cinste preparata de mama unde apucam sa-i povestim pataniile si rugand-o ca in urmatoarea zi sa vina cu mine dupa bicicleta ca doar n-o so las in padure...chiar si fara lant si ruginita e tot bicicleta mea :P

Si duminica se pune pe ploaie...si ploua si ploua si plouaaaaaa; se anuntase si cod galben. La intrebarea mea daca mergem dupa bicicleta raspunsul e ca doar n-o sa murdarim masina cu noroi. Nu contest nimic pentru ca stiu ca mama are dreptate..

Azi e luni si....inca ploua si....se anunta ploaie si....vorba lui Marius..cand o sa merg dupa ea o sa fie doar rugina :(.

Inca bicicleta sufera in ploaie in padure (in caz ca n-a disparut).

Partea buna a situatiei:
- ne-am distrat (cel putin eu) si sunt sigura ca si Marius la fel
- am mers la padure unde chiar nu fusesem demult
- am invatat ca data viitoare e VITAAAL sa avem apa la noi
- am invatat sa nu ma las infricosata de dinozaurii strazilor
- dupa tura au venit unele idei pentru alte ture
- si cel mai important lucru: am mers cu "tzoagla"

Partea rea:
- INCA bicicleta mea e inca in ploaie


15 ianuarie 2010

Cei 7 care au speriat Poznan-ul :)

BY Bianca Dărăban IN , , No comments





Cu toata bataia de cap care mi-a dat-o bunicu`, in acest minunat weekend imi fac timp sa scriu minunata excursie de la Poznan...

Si incepem asa...

Era.....28 decembrie 2009, cand pe la ora 15:00 acasa la Fr. Francisc se intalneau 11 muguri pregatiti de putina aventura si rugaciune...

La ora 15:15 sunt onorata sa intampin grupul de Iasi ca sa-i invit la masa....si dupa ce ne potolim toti stomacelul...la ora 16:30 suntem in autocar foarte nerabdatori sa iesim din tara (cel putin eu).

Trecem si de vama si simt din nou aceeasi atmosfera pe care am simtit-o anul trecut cand am plecat spre Bruxelles...placuta de altfel:P

Grupul de Satu Mare ia in primire locurile din spate ale autocarului asa ca....fiecare cu ce poate...unu mananca, altul bea...



Foarte dragut ne prezentam la microfon si evident ca imi vine si mie randul....si cum nu sunt eu daca nu fac ceva....am facut-o si de data asta.....Cristina s-a prezentat inaintea mea si Francisc a crezut ca merge sa se prezinte Andreea...dar m-am dus eu..si Francisc a spus incet ca eu sunt un alt fel de sora pt Cristina...si cum eu sunt mai aiurita de felul meu...mi-a venit in minte expresia "surori de cruce".Si incep eu sa ma prezint...."Ma numesc Bianca, am 18 ani, sunt din Satu Mare, colega de clasa a Cristinei si surori de cruce" si aud ca toata lumea incepe sa rada....pe cand ajung in spate la locul meu Cristina deja radea cu lacrimi...in fine nici pana azi nu am inteles care a fost faza....important e ca s-au amuzat...

Vremea trece..mai un film, mai un cantat la chitara...pana vine piesa de la The Beatles- Let it be" =)))) din motive de confidentialitate nu pot sa spun mai multe..da Cristina stie despre ce e vorba=))


Am avut parte si de o mica ratacire in Miskolc.
Drumul e frumos...mai facem si o oprire la o benzinarie in Slovacia :D si mergem la nani....cum sacul meu de dormit era jos la bagaje....jumatate noaptea am dormit-o pe scaun si Cristina in sacul ei de dormit pe jos dupa care am facut schimb:P

Dimineata, somnorosi eram in apropiere de Poznan...dupa o mica ratacire si in Poznan ajungem unde trebuia sa ajungem...la punctul de primire. Acolo era si fratele James...a fost ok.

Ne impartim in grupuri... 7 (surorile Teodoru, Anca, Larisa, Monica, Regele farah zahar {Ionut} si eu ) si 5 (fam Mazgareanu, Marry Ann, Madalina si fr. Francisc).


La fiecare 5 persoane trebuia un animator...asa ca la grupul nostru de 7 se cautau anomatori...si cum nimeni nu s-a oferit...Fr. Francisc ne-a ales pe Nepo` si pe mine.


Primim cazarea..si cu greu aflam mijloacele de transport si statiile..:D


In final ajungem la parohie, gasim si biserica, completam un formular si fiica gazdei deja ne astepta. Foarte dragut din partea lor..:D

Si ajugem sa dormim in urmatorul fel: surorile Teodoru la o gazda, Larisa cu Anca la alta gazda...si Monica, Regele farah zaharh si cu mine dormim la aceeasi gazda :d ( saracu Rege cu 2 fete) =))=)).


Ajungem la gazda..foarte amabil, casa f draguta..ospitalieri...aici pot sa fac o paranteza ( Jos palaria pentru polonezi in comparatie cu belgienii...povestea din Belgia o gasiti aici )

Ne odihnim putin si ne grabim sa prindem trenul spre Poznan..cu trenul faceam aprox 20 de minute, tin sa mentionez ca noi am dormit in Swarzedz, o mica suburbie:D


Ajungem in Poznan la MTP (sala de rugaciune si sala pt masa).

Mancam bine, program 20 de minute de stat la toaleta si dupa la rugaciune.
De cand asteptam 8->


Dupa toate astea....luam trenul si ajungem acasa...gazda foarte primitoare..stam la un ceai impreuna...si tot la gazda noastra ma sunt cazati si 3 italieni:D.


Si ajungem sa ne culcam....si ma apuca o foame....de numa numa...noroc cu sandwisurile lu` Rege...care au salvat situatia...Multumesc :D


Urmatoarea zi (30 decembrie 2009)...o zi lunga si frumoasa..Ne intalnim toti 7 si mergem la parohie....rugaciunea de dimineata si small grupurile..unde Nepo` si cu mine suntem animatori.

Tre sa mentionez ca noi 2 eram cele mai mici si se tot intreba grupul care sunt animatorii..si cand am zis ca noi...au ramas tablou =))). In fine..eu zic ca ne-am descurcat :D.


Dupa asta...luam trenul spre Poznan..si mergem la pranz... si ne gandim sa mergem la mall..si asa ajugem la Malta mall...toata lumea cu tot felu de cumparaturi, grabindu-ne sa ajungem la cina la ora 17:30 si de la 19:00 la rugaciunea de seara.


De cand asteptam rugaciunea...pot sa spun ca are ceva magic, nu stiu ce e dar imi place senzatia.


Asteptam si dupa tren..gazda este foarte ok, aveau in baietel de 5 ani..foarte foarte dragut :X.

Cu italienii ne-am simtit bine...atmosfera placuta.


Joi (31 decembrie 2009) o zi lunga de altfel si cu o groaza de peripetii la care nu ne-am fi gandit o clipa. Acelasi program...rugaciune de dimineata, discutii in small grupuri...trenul spre Poznan, luat pranzul la ora 12:00-12:30 si dupa mergem in centrul vechi al orasului Poznan. Tot ce pot sa spun e...SUUUUUPERB :D
Las pozele sa spuna totul.


Ne intoarcem pentru cina si pentru rugaciunea de seara...foarte bucurosi..in seara de 31 decembrie va fi festivalul natiunilor..si ne gandeam ce ar fi daca am ajunge ceva mai repede acasa..si ne gandim sa nu luam trenul ca aveam de asteptat inca o ora si ceva dupa el..mai bine luam trolebuzul si dupa busul. Zis si facut..DAR, tot timpul exista un dar..am luat trolebuzul gresit...si ne-am dat seama ca am luat-o in directie opusa doar cand am ajuns in celalalt capat de Poznan unde era capat de linie...Pana atunci, am ras de parfumul lui Larisa..Hannah Montana =)) si asa am intrat in vorba cu 2 polonezi foarte simpatici.

Daca dau acuma firul in spate..imi aduc aminte ca numai noi 7 si cei 2 polonezi am ramas in trolebuz cand a ajuns la ultima statie.


Si de aici incepe aventura...ce facem? cum ajungem acasa? unde mergem? Ni se spusesera ca in noaptea de Anul Nou mijloacele de transport vor circula pana in jurul orei 21:30.


Noroc cu polonezii..care stiam ceva engleza...si dupa aprox 2 ore de umblat si alergat dupa trolebuze si tramvae ajungem la gazda acasa...ne schimbam si mergem direct la biserica unde era rugaciune pentru pace in lume dupa care Festivalul Natiunilor.


Ne intalnim cu ceva romani din Bucuresti si impreuna trebuia sa pregatim ceva moment cultural..numa ca romanii nostrii constau in 3~4 tanti in jur de 50-60 de ani si un nene cu varsta peste 60 de ani. Trist..ma asteptam sa fie tineret..dar asta e..


Dupa multa evaluare si dupa o groaza de discutii am ramas ca dansam Brasoveanca si Ciocarlia.

Tre sa recunosc ca n-au iesit asa cum ne asteptam dar momentul surpriza a fost O-zone - Dragostea din tei.

Pot sa spun ca toate nationalitatile au cantat ok :D. A fost ok.


Toata seara s-a dansat, la ora 12 am inchinat cu sampanie, fiecare tara s-a prezentat ok, dar "Rain Dance", dansul celor din Lituania a fost cel mai gustat :D. A meritat :)


Pe la ora 3:00 dimineata ajungem la gazda si parintii gazdei erau plecati..iar fata cea mare era acasa cu cativa prieteni...ajungem si noi si italieni..si de la 3:00 pana la 5:00 dimineata am jucat "Mima" :D.


1 ianuarie 2010..slujba in parohii dupa care un pranz copios la gazda acasa....iar de la 15:30 s-a facut "Intalnirea pe tari" unde au fost tot felul de discutii si impresii.


Am facut iar o mica plimbare prin oras si prin mall-ul Stary Browar...shopping :>
(Buni` mergem la shoooopping? :>:> )


Spre seara la cina si la rugaciunea de seara si spre casa gazdei.Atmosfera e ok...impartit de id-uri de messenger si numere de telefon:D.


2 ianuarie...luam micul-dejun si ne luam ramas-bun de la gazda, mergem la rugaciunea de dimineata dupa care de la ora 12 plecarea autocarelor, unde evident ca cei 2 polonezi ne-au insotit. De altfel, de cand ne-am cunoscut in seara de Revelion ne-am mai intalnit si in data de 1 si evident si in ultima zi.


Drumul spre casa a fost ok...in Cracovia nu ne-am mai oprit...mai un film,mai povestit patanii si experiente, mai un cantat si ce mai pot sa scriu e Dreams and Memories :d (cine cunoaste, stie :D ). Am avut un peisaj de vis in Slovacia :D


Am ajuns duminica dimineata la 9:30, am ajuns acasa...am am mancat si am adormit instantaneu :D

Ai mei au venit de la biserica dar m-au lasat sa dorm..stiu cand au ajuns deoarece fratele meu mi-a vazut rucsacul si si-a dat seama ca am venit si primul lucru care la facut a fost sa-mi dea un pupic :"> scumpu` de el :*


Cam atat a fost.


Intalnirea a fost foarte reusita...organizare super, foarte ospitalieri, de altfel polonezii organizeaza a 3-a oara o intalnire anuala de Taize. A fost prima data cand si tineri din Belarus au reusit sa vina...cu greu din cauza vizei, dar au ajuns..


In small group am avut 2 fete din Belarus si pot sa spun ca s-au bucurat din plin de intalnire.


In data de 31 decembrie s-a anuntat locatia pentru urmatoarea intalnire care va fi in ......Olanda la Rotterdam..speram sa ne vedem si pe acolo.








video

Dansul polonezilor :)


video
Taize
Mai multe poze gasiti aici